Romana
English
Istoria rasei Putem afirma ca Bassetul este "versiunea moderna", dar, cu siguranta, nu foarte noua, a unui tip de caini antici ale caror origini se pierd in negura timpului. Asemenea caini cu labe scurte par a fi existat dintotdeauna: rezultati dintr-un capriciu al naturii, au fost pastrati si selectionati, timp de milenii, in acest "format" si ii gasim alaturi de asirieni, babilonieni si egipteni. Termenul Basset a fost utilizat prima data in 1585 de catre Jacques du Fouilloux, in cartea sa Venerie, pentru a desemna cainii cu picioare scurte folositi la vanatoarea "la picior". Dupa Revolutia Franceza, Restauratia a fost epoca in care cainii de vanatoare de talie mai mica iau mare avant. Este perioada in care Bassetul Artesien Normand si Bassetul Bleu de Gascogne, cei mai apropiati stramosi ai Basset Houndului actual, incep sa se contureze, in fine, in 1863, cu ocazia expozitiei canine de la Paris, 27 de exemplare sunt prezentate, dar divizate, simplu, in Basseti francezi cu par scurt si Basseti francezi cu par sarmos. Dar cum a ajuns Bassetul, initial atat de "francez", sa devina atat de "englez", incat numai cei care sunt cu adevarat pasionati de chinologie sa stie si de existenta Bassetilor francezi, in timp ce, pentru publicul larg din intreaga lume, Basset inseamna doar Basset Hound. Desi existau in Anglia de secole, abia catre sfarsitul secolului al XIX-lea creste interesul chinologilor englezi fata de cainii de tip Basset si, mai precis, fata de Bassetul Artesien Normand. In 1884 crescatorii englezi infiinteaza primul Basset Hound Club. Membri fondatori: contele Le Coulteux, lordul Onslow, Galway, Krehl si Millais (parintele Basset Houndului modern). Curand lor li s-au alaturat multi altii, printre care insasi Printesa Alexandra (viitoarea Regina Alexandra). Altetea Sa Regala era o mare admiratoare a rasei si avea destul de multe exemplare in canisa ei, Sandringham. In 1887 s-a redactat primul Standard si, cu un an inainte, in 1886, adica doisprezece ani dupa ce Model fusese adus din Franta, la expozitia de Teckeli si Basseti de la Acjurium, din Londra, s-au inscris 120 de Basset Hounzi, arbitru fiind domnul Millais. In 1882 el si-a incrucisat masculul cu o femela de Blood-hound (a fost unul dintre primele cazuri cand s-a apelat la insamantarea artificiala, tehnica absolut noua la acea vreme). Millais expune pe larg motivele pentru care s-a gandit la imperecherea cu Bloodhound, dar un lucru anume nu stim cu siguranta: daca el si-a dat seama ca, prin aceasta, nu numai ca va imbunatati "parametrii" Bassetului existent in Anglia, ci chiar va marca despartirea definitiva de Bassetii francezi si aparitia clara a unei noi rase - Basset Houndul. O rasa in selectia careia s-a aplicat deviza "forma urmareste functia", adica fiecare particica a corpului a fost modelata astfel incat sa corespunda perfect utilizarii pentru care rasa fusese creata. Urechile lungi au fost astfel concepute ca sa "directioneze" mirosul catre nasul lui mare. Si pliurile largi ale pielii de sub barba au rolul de a nu lasa mirosul urmei sa se imprastie. Labele mari ii confera perfecta stabilitate, iar osatura solida il face puternic si robust. Datorita picioarelor scurte, nu poate alerga prea repede pe urma, ceea ce ii permite vanatorului sa-l urmeze indeaproape fara mare efort. Cutia toracica voluminoasa creeaza spatiu pentru dezvoltarea plamanilor si inimii, deoarece Bassetul trebuie sa fie capabil sa vaneze neobosit, chiar zile in sir daca este nevoie, pe orice teren, si pe orice vreme. |